Intre Lunca si Jurilovca, tot pe dreapta, s-a intamplat iar o zona poetica, verde-albastra. La Jurilovca un bors de peste m-a intors pe pamant, extraordinar cat de mult conteaza si chimia asta a matzelor.

Foarte bun, cred ca eram in stare sa mai suport 1000 de km si bateam nerabdator din picioare sa plecam la drum. O echipa intreaga de fotografi s-au intersectat cu noi la acel restaurant. Cred ca 10-15 persoane, toti numai cu aparate profi cu teleobiective si genti mari pentru alte minuni (obiective, carduri, filtre, baterii, blitzuri, etc). Desi nu am vazut nici un trepied, culmea. Aproape ca-mi venea sa-mi ascund aparatul meu. A stat cu noi la masa un batran, paznicul farului de la Portita. I-am promis ca vom trece pe la el pe la far cu prima ocazie cand batem la Gura Portitei. Il salutam!

Cu burta plina ne-am recuperat gandurile, le-am adunat in bocceluta si ... pe cai. Fusesem avertizati sa nu o luam pe Salcioara in sus spre Enisala, ca e drumul prost si ca americanii au acolo poligon. Daca prindem exercitii de tragere e posibil sa puna bariere si sa pierdem jumatate de zi. Dar noi am vrut fructul interzis si bine am facut, caci peisajul e superb si nici urma de americani afara de un elicopter ratacit. Drumul insa e impracticabil iar un Transalp si un DR650 cu pasager abia se descurca pe acolo. Dar se descurca! Cu masina insa, cautati sa-l ocoliti chiar daca aveti incredere in SUV-ul dvs. Sau daca vreti sa vedeti diferentele intre un X5 si un Defender, be my guest, ma ofer fotograf! :)

Nu am ajuns la cetatea Enisala, era ora tarzie si norii deja pe cer. Niste tunete amenintau din departare dar tot am oprit de cateva ori pe malul lacului Razim.

Sarichioi, Agighiol, Valea Nucarilor, Iazurile, Colina (aici gasisem cazere pe net la o pensiune, cam scump insa), Sarinasuf, Plopul.