Acasa tantari. Dar dupa ora 10 programul lor se reduce si putem lasa usile deschise sa intre aer. Am dormit fara vise, respirand mirosul lacului si al florilor din gradina. La 5:30 au sunat toate telefoanele, caci trebuia sa plecam devreme sa apucam sa vedem cat mai mult. Dar afara cineva conspira o furtuna si pe la 6 cand eram gata echipati cerurile s-au rupt.

Eu zic ca in incercarea de a stinge focul decuseara din apus, pompierii au facut exces de zel, ca dimineata s-a rupt podeaua cerului sub greutatea apei. Abia pe la 8:30 s-a terminat totul de parca nici nu ar fi fost.

Ciripelele pasareau, soarele urcase binisor, totul senin si nevinovat. O luam spre camping, ca ne spusese un pescar ca ar fi acolo o statie de benzina. Dar Vali greseste drumul si-l claxonez sa intoarca (GPS-ul meu arata viceversa). Asta nici una - nici doua, hop pe jos alunecand pe noroi. Nimic grav, doar surubul care tine ambreiajul pe ghidon s-a sficuit si a iesit din colier. Bine ca Daniela a reusit sa sara la timp. Ne intoarcem la gazda s-i cerem domnului Esimov un surub cu piulita. Nenea asta e un rus voinic. Dar voinic, nu gluma. Dupa ce ne da surubul care s-a potrivit perfect l-am rugat sa traga de urechea semnalizatorului din fata stanga care se indoise.

No problem. Am plecat la drum, dar imediat ce iesim pe "asfalt" si da sa bage a-2-a, Vali ramane in urma. Eu intorc, ma duc la el si aflu ca nu-i mai intra in viteze superioare. Ma uit atent, pedala era stramba si lovea in ambreiaj. O scot, o pun pe o piatra, ii trag cateva lovituri in burta cu o alta piatra si gata. In sfarsit la drum.