De cand tot ma tin sa asez "pe curat" cateva premise care au initiat si apoi modelat decizia finala si m-am ales cu o HUSABERG FE550E... La inceput ma gandeam cate drumuri lungi si obositoare o sa fac, cate bagaje va trebui sa transport, cate tari exotice si tinuturi salbatice o sa vad, cati bani voi strange pentru asta, cu cine voi merge, etc. Apoi au trecut anii si lista respectiva se tot transforma pe masura ce experimentam diverse motociclete si bateam diverse poteci tot mai abrupte. Cand numarul anilor a devenit suficient sa pot aplica reguli statistice, am tras linie si mi-am adunat realizarile. Si iata ca nu fusesem inca in Mongolia sau Africa si nici macar un tur european adevarat nu mi se aratase. WTF?
Statistic, cu foarte putine exceptii, nu facusem decat ture scurte de 2-3 zile fara pasager. Dus tare atatia km cat se pot face intr-o zi, intins cortul, intors tare ca sa prind ceva somn pt ca urma o zi de munca. Si desi nu-mi place asfaltul anost al drumurilor, statistic mai mult de 80% din ture au fost chinuite de catre acesta. Enervant dar... inevitabil. Rezulta ca deabia 20% din excursiile mele mi-au adus satisfactii adevarate, adica partea dinafara asfaltului. Acolo unde niciodata motocicletele nu erau cu adevarat pregatite de efortul special si deci satisfactiile nu au fost niciodata maxime. Uau.. adica dupa atatia ani pot demonstra statistic ca nu am cunoscut orgasmul motociclistic suprem. Trist!
Pai hai sa fac invers, ca daca tot nu le pot avea pe toate, macar acolo unde ma simt bine, sa ma simt bine la max! Si uite asa mi-am luat eu Husaberg Enduro, adica pe dracu gol. Cu roti enduro dar si supermoto, ca la Berg sunt intersanjabile fara alte modificari. Dupa ce am pus peste 14.000 de km pe un R1 intr-un an (parca prin 2004, nici nu mai stiu) pot spune ca stiu ce este adrenalina sau acceleratia. Si totusi nemernica asta galben-albastra m-a lasat fara grai. Exista barfe ca un drac d'asta "mic" poate castiga pariul unui demaraj pe distante scurte cu orice vitezana (nemodificata genetic). Youtube prezinta si demonstratii. Barfe sau nu, habar nu am, dar pana nu am tras de manson cu mana mea, le-ascultam doar la foc de tabara ca pe niste nonsensuri ce erau, mai ales ca am inca in memoria fiecarui mecanism articular demarajul nebun al R1-lui. Si totusi, hmmm... Acum cred ca este posibil! Mai ales cu rotile SM mi-este groaza sa trag de manson la maxim de frica unui looping. Ca sa tin roata fata jos trebuie sa ma aplec pe ghidon. Si nici atunci nu pot trage la maxim, ca ma salta ca pe un fulg cu toate cele 100+kg ale mele.
Stiu totusi ca nu asta e important, deoarece cele 20 procente importante de offroad pentru care mi-am luat o motocicleta dedicata, nu-mi vor acorda prea multe sanse de wheelies for fun. Dar greutatea, amortizoarele, puterea, crampoanele, garda.. fac din manevrabilitate ceva fun, natural, o prelungire a corpului controlabila excelent din orice pozitie.
De ce Husaberg? Pai variantele erau toate din zona asta, EXC, WR, DRZ... In ultimii 3 ani de cand tot fac calcule "statistice" am ajuns la Husaberg foarte adesea si daca as fi avut bani mai demult, nu as fi asteptat. In plus, asa s-a potrivit, o coincidenta fericita. Deci, de ce Husaberg? Sta excelent in rapoartele posesorilor si toate recenziile o claseaza de multe ori prima in topurile de fiabilitate si putere ale genului. Mentenanta asemanatoare cu EXC-urile cu care se infrateste dupa tata, KTM fiind proprietarul ultimilor ani al brandului suedez. Multi spun ca este peste fiabilitatea mototului KTM si barfe chiar din interiorul KTM (auzite cu urechea mea) spun ca Husaberg ar fi divizia "DE LUX" a KTM-ului, componentele "top of the top" plecand catre fabrica Husaberg... Ma rog, nu bag mana in foc, insa e evident ca totul e state of the art pe ea, pedigree de mare campion, o scula de competitie veritabila la care ma uit acum minunat si cu care ma mandresc.

Imi place ideea de kick plus demaror, manevrabilitatea extrema a unui fier zvelt, puterea parca fara limite, ideea de minimalism, de claritate, viteza si usurinta in interventii si mentenanta (desi aici am amendamentul unei baterii ascunse si greu accesibile), solutiile de asamblare "race oriented", etc
I-am modificat cricul deoarece cu rotile de supermoto statea prea dreapta cu risc mare de rasturnare. Ma gandeam sa mai cumpar unul si sa-l scurtez. De la KTM mi-au spus "Nu vrei cric d'asta!", in sensul ca fiind de aluminiu se strica rapid si costa 100Eur. Cel de Husa e de un otel cumplit de dur (am stricat 6 burghie in el). Nu am mai ajuns insa la Husaberg sa cumpar asa ca l-am facut telescopic cu ajutorul unei tevi de dural la interior (sper sa fie destul de rezistenta). De asemenea vreau sa-i mai fac un cadru minimalist de care pot sa spanzur ceva bagaje (echipamentul de camping) si una sau doua canistre mici de benzina. Am lasat-o putin mai jos destinzand arcul spate si ridicand amortizoarele in jug, ocazie cu care mi-am dat seama ca ar merge niste inaltatoare de ghidon, 2 centimetri macar. Si ce misto ar fi un amortizor de ghidon, ca daca tragi de gaz TARE si descarci fata la viteze din 3 cifre, tinde sa tremure ghidonul.

Acum nu a mai ramas decat s-o dau pe dealuri, sa ma avant cu ea printre copaci si prin raulete, pe aratura sau pe potecile caprelor. Sunt curios cum va aborda aceste cerinte, ce autonomie va avea, cat de afectata va fi dupa niste trante, ce sentimente va invoca, cat de repede vor trece orele pana la viitorul schimb de ulei, cum vor reactiona amortizoarele la aterizari, cat/daca se va incinge, cum va fi saua la drum, etc. O sa revin dupa prima tura offroad mai serioasa cu detalii... pana atunci: sa aveti parte de aventuri cat mai naucitoare si mai fericite!

Partea a-II-a AICI